Comuna Moieciu face parte dintre cele trei comune ale zonei Branului, zonă situată în partea sud-estică a judeţului Braşov,în Culoarul depresionar Bran-Rucăr, situat între masivele Bucegi-Leaota şi Piatra Craiului şi prin care trece şoseaua naţională Braşov-Piteşti. Zona este cunoscută şi locuită din cele mai vechi timpuri şi este dominată de donjonul vechiului castel medieval din poarta Branului şi care constituie, în acelaşi timp, principala atracţie turistică a zonei. Comuna Moieciu este compusă din şase sate : Măgura, Peştera, Drumul Carului, Moieciu de Sus, Cheia şi Moieciu de Jos, ultimul fiind şi sat de reşedinţă al comunei.
In cadrul satului Moieciu de Jos clădirea principală a şcolii este aşezată central, după cum central sunt aşezate şi celelalte instituţii ale satului : biserica, dispensarul, poşta și poliţia şi .
Comuna Moieciu are sate de tip risipit ( Măgura, Peştera, Drumul Carului) şi sate de tip răsfirat ( Moieciu de Sus, Cheia şi Moieciu de Jos).
Cât priveşte accesul copiilor din satul Moieciu spre şcoală, acesta se face aproape în exclusivitate cu piciorul, neexistând alte mijloace de transport în comun, cu excepţia autoturismelor particulare.
Scoala a fost o creaţie a bisericii. In apropierea fiecărei biserici, exista şi câte-o şcoală ridicată şi susţinută din fondul şi averea parohiilor.Caracterul confessional al şcolilor era asigurat şi prin faptul preoţii erau Invăţători. In vremurile mai vechi învăţătorii se numeau ludi magister, învăţământul consta mai mult din cântări, aritmetică, citire în cărţile bisericeşti. Localurile de şcoală, modeste ca înfăţişare, erau pepiniere de educaţie creştinească şi naţională. Prin legea de maghiarizare a lui Apponyi din 1907 aproape toate şcolile au fost declarate necorespunzătoare şi Inchise. Scopul urmărit era ca în locul acestor şcoli confesionale să deschidă statul ungar şcoli.
La iniţiativa preoţilor s-au ridicat localuri corespunzătoare sau le-au adaptat cerinţelor pe cele existente, prin jertfe materiale neprecupeţite ale bisericilor şi locuitorilor.
Invăţământul în zona Moieciu se distinge prin cadrele bine pregătite, cărora le este caracteristic devotamentul, dăruirea şi pasiunea pentru meseria pe care şi-au ales-o.
Elevii s-au remarcat de-a lungul timpului prin rezultate deosebite la învăţătură, prin dorinţa de-a se afirma în diverse domenii de activitate şi de-a reprezenta zona Moieciu cu mândrie şi onoare, atât în ţară, cât şi peste hotare.
Scoala Gimnazială Moeciu de Jos a fost înfiinţată la mijlocul secolului al XVIII- lea; era o şcoală confesională, aparţinând bisericii. Avea doar două săli de clasă, dar şi ceilalţi elevi învăţau la diferite case închiriate de către biserică.
Actuala şcoală a fost construită în perioada interbelică, de către un consiliu sătesc, dar numai până la acoperiş. A fost terminată după cel de-al doilea război mondial de către Primăria Moieciu. Astăzi, şcoala este construită pe două nivele cu o suprafaţă totală de 600 mp, prevăzută cu 8 săli de clasă, laborator de informatica, un laborator de chimie şi unul de fizică. In anul 1963 se introduce apa în şcoală, cu ajutorul fabricii de lapte.
Până în anul 1964 şcoala avea clasele I-VII obligatorii.
Din anul 1965, până în anul 1982 s-a trecut la sistemul de opt clase obligatorii.
Intre anii 1982- 1991, a existat treapta a doua liceală, iar elevii care nu intrau la liceu, se întorceau la şcoala de provenienţă ( Moieciu ), unde făceau zece clase. Specializarea era agricultură- zootehnie, iar orele se efectuau la Institutul Agricol, care aparţinea tot şcolii. Clasele a IX-a şi-a X-a erau clase paralele; fiind mulţi elevi, erau patru clase.
Scoala a funcţionat cu clase paralele ( câte 2 din fiecare clasă ) din clasa I până în clasa a VIII-a, adică, 8 învăţători şi-un colectiv de profesori de 15- 17 cadre didactice până în anii 1990- 1991, dar din cauza scăderii natalităţii, s-a ajuns la câte-o singură clasă.
Scoala Generală Moieciu de Jos se face remarcată prin profesori calificaţi, încadraţi corespunzător şi de-o seriozitate excepţională.
Din cauza cutremurelor din 1977 şi din 1986, 1990 şi 1992, şcoala s-a deteriorat şi-a fost renovată în anul 1995. Scoala a fost modernizata in 2007 prin anvelopare, schimbare tamplarie, amenajare mansard, inlocuire invelitoare, amenajare grupuri sanitare etc. Dintre elevii care-au Invăţat în decursul anilor la această frumoasă şi pitorească unitate de învăţare, mulţi dintre aceştia s-au făcut remarcaţi în diverse domenii de activitate, precum fizica atomică, reprezentată de Nenciu Ioan, silvicultura, reprezentată de Florescu Gheorghe, Academia Română,de către Giurgi George Ioan, Zbârnă Nicolae, ambasador în America de Sud, Sică Gicu, inspector, etc.
Foşti elevi ai acestei şcoli au devenit chiar cadre didactice în această şcoală.
